Subasigurarea apare atunci când suma asigurată a unui bun este mai mică decât valoarea lui reală. În multe polițe de bunuri, consecința nu se vede doar la o pierdere totală: la o pagubă parțială, despăgubirea este redusă în aceeași proporție în care bunul a fost asigurat sub valoare. O firmă care și-a asigurat sediul sau stocul la jumătate din valoare poate primi, astfel, doar jumătate din costul unei avarii mici.
Ce înseamnă subasigurarea unui bun?
Subasigurarea înseamnă că suma înscrisă în poliță acoperă doar o parte din valoarea bunului la momentul pagubei. Ea apare rar dintr-o decizie conștientă și mult mai des din situații obișnuite:
- suma asigurată a fost stabilită cu ani în urmă și nu a fost actualizată, deși costurile de reconstrucție sau de înlocuire au crescut;
- firma a cumpărat echipamente noi sau și-a mărit stocul fără să anunțe asigurătorul;
- clădirea a fost asigurată la valoarea de piață sau la prețul de cumpărare, nu la costul de refacere;
- suma a fost redusă pentru a obține o primă mai mică.
Cum funcționează despăgubirea proporțională?
Despăgubirea proporțională se calculează, în principiu, înmulțind paguba cu raportul dintre suma asigurată și valoarea reală a bunului. Dacă un bun valorează 500.000 de lei și este asigurat pentru 300.000 de lei, raportul este de 60%, iar o pagubă de 100.000 de lei se despăgubește cu aproximativ 60.000 de lei, înainte de aplicarea franșizei.
Logica asigurătorului este că prima a fost plătită pentru 60% din risc, așa că și despăgubirea acoperă 60% din fiecare pagubă. Modul exact de aplicare, eventualele toleranțe și excepțiile sunt stabilite de condițiile fiecărei polițe.
Cât pierde o firmă la diferite niveluri de asigurare?
Tabelul folosește același bun, evaluat la 500.000 de lei, și aceeași pagubă parțială de 100.000 de lei, cu calcul strict proporțional și fără franșiză.
| Suma asigurată (lei) | Grad de acoperire | Despăgubire orientativă (lei) | Rămâne în sarcina firmei (lei) |
|---|---|---|---|
| 500.000 | 100% | 100.000 | 0 |
| 400.000 | 80% | 80.000 | 20.000 |
| 300.000 | 60% | 60.000 | 40.000 |
| 250.000 | 50% | 50.000 | 50.000 |
| 600.000 | peste 100% | 100.000 | 0 |
Ultimul rând arată situația inversă, supraasigurarea: o sumă asigurată mai mare decât valoarea bunului nu aduce o despăgubire mai mare decât paguba reală, ci doar o primă plătită în plus.
Care este diferența dintre valoarea de nou și valoarea reală?
Valoarea de nou este costul de înlocuire a bunului cu unul nou, de același tip și aceeași capacitate, iar valoarea reală este valoarea de nou minus uzura. Pentru un utilaj vechi de zece ani, diferența dintre cele două poate fi foarte mare.
Polița precizează la care dintre ele se raportează atât suma asigurată, cât și despăgubirea. Dacă suma asigurată a fost calculată la valoarea reală, iar polița compară cu valoarea de nou, apare subasigurarea chiar dacă nimeni nu a urmărit-o. Pentru clădiri, reperul obișnuit este costul de reconstrucție, care nu include valoarea terenului.
Există polițe în care regula proporționalității nu se aplică?
Da, unele polițe folosesc acoperirea „la primul risc”, în care paguba se despăgubește integral până la limita sumei asigurate, fără reducere proporțională. Formula se întâlnește, de exemplu, la bunuri greu de evaluat exact sau la anumite riscuri precum furtul, iar prima se calculează diferit.
Alte polițe prevăd o marjă de toleranță sau o actualizare automată a sumei pe parcursul anului. Fiecare variantă are condiții proprii, de aceea formularea exactă se citește în condițiile contractuale, nu în oferta comercială. Principiile generale de protejare a patrimoniului sunt prezentate în articolul despre rolul asigurărilor în protejarea patrimoniului.
Cum se verifică periodic suma asigurată?
Suma asigurată se verifică cel puțin la fiecare reînnoire și ori de câte ori firma face achiziții importante sau își schimbă volumul de stoc. Verificarea face parte din procesul de management al riscurilor și cere câteva documente la îndemână.
- Lista de mijloace fixe din evidența contabilă, cu anul achiziției.
- Prețul actual de înlocuire pentru echipamentele principale, din oferte de la furnizori.
- Pentru clădire, o estimare a costului de reconstrucție, ideal făcută de un evaluator.
- Valoarea maximă a stocului din an, nu cea de la data inventarului, dacă activitatea este sezonieră.
- Franșiza și eventualele limite pe tipuri de risc, trecute în poliță.
Rezultatul se discută cu brokerul sau cu asigurătorul înainte de semnare, la fel cum, pentru o poliță auto, se fac verificările de după primirea documentului. Pentru evaluarea riscurilor specifice firmei și pentru interpretarea clauzelor, un consultant în asigurări sau un jurist poate oferi o analiză adaptată situației concrete.
