REALCONT are în oferta destinată firmelor un serviciu de asistență control ANAF, care acoperă pregătirea documentelor și relația cu inspectorii. Verificările fiscale de astăzi diferă de cele de acum zece ani: inspectorii pornesc de la date analizate din timp, precum fișierul SAF-T, facturile din e-Factura, declarațiile informative și decontul de TVA, iar discrepanțele dintre ele produc puncte de risc. În continuare sunt prezentate tipurile de control, drepturile contribuabilului și felul în care poate fi organizată pregătirea.
Tipuri de control fiscal și ce le deosebește
ANAF folosește mai multe instrumente de verificare, fiecare cu regulile, durata și miza lui, așa că reacția corectă începe cu recunoașterea tipului de control primit. Practic, există patru situații distincte:
- inspecția fiscală, controlul de fond, anunțat printr-un aviz, care urmărește felul în care au fost calculate și declarate obligațiile fiscale într-un interval delimitat, de obicei de câțiva ani;
- controlul inopinat, venit fără anunț, cu un obiect precis, cum ar fi stocurile, casa sau actele unei anumite tranzacții, și încheiat prin proces-verbal;
- controlul antifraudă, realizat de structuri specializate și orientat spre riscurile majore: activitatea nedeclarată sau lanțurile de facturare suspecte;
- notificarea de conformare, prin care ANAF semnalează neconcordanțe și lasă contribuabilului posibilitatea să le corecteze prin declarații rectificative.
La inspecția fiscală, diferențele stabilite se majorează cu accesorii calculate zilnic: dobândă de 0,02%, penalitate de întârziere de 0,01%, iar pentru sumele care nu au fost declarate, penalitatea de nedeclarare de 0,08%. Controlul inopinat nu se încheie cu o decizie de impunere, dar ce se constată în cadrul lui poate duce mai târziu la o inspecție completă. Notificările de conformare tratate corect și la timp pot evita inspecția propriu-zisă.
Asistența la control ANAF: ce cuprinde serviciul
Serviciul de asistență la control ANAF se desfășoară în trei momente: înainte, în timpul și după verificare. La început se face un audit intern pe perioada și impozitele vizate: se compară declarațiile cu balanțele, se verifică actele justificative și dosarele de TVA. Pe durata inspecției, dialogul cu inspectorii este purtat prin echipa REALCONT, care pregătește răspunsurile, organizează documentele solicitate și urmărește respectarea drepturilor procedurale.
Pachetul mai include analiza notificărilor, susținerea în scris a poziției firmei prin trimiteri la legislație, redactarea contestațiilor împotriva actelor administrativ-fiscale, cu avocați parteneri când situația o cere, și regularizările de după control, adică aplicarea măsurilor dispuse și corectarea evidențelor. Un document sosit de la ANAF nu echivalează automat cu un control: notificările de conformare, somațiile și deciziile de impunere au fiecare termene și modalități de răspuns specifice. Reprezentarea poate fi asigurată la sediul firmei, la sediul ANAF sau la distanță, iar serviciul se poate desfășura în paralel cu activitatea contabilului actual.
Avizul de inspecție și intervalul de pregătire
Inspecția fiscală propriu-zisă începe după un aviz transmis cu un termen legal înainte de data startului; termenul variază în funcție de categoria contribuabilului. Potrivit informațiilor publicate de REALCONT, pentru contribuabilii mici și mijlocii inspecția pornește de regulă la minimum 15 zile după comunicarea avizului. Documentul indică temeiul legal, impozitele verificate și perioada controlată, iar timpul rămas până la începerea controlului funcționează ca un interval de pregătire.
În acest interval pot fi reconstituite dosarele pentru perioada controlată, pot fi identificate actele lipsă și pot fi depuse declarații rectificative pentru erorile descoperite. Autocorectarea, făcută înainte de începerea inspecției, costă de regulă mai puțin decât aceeași eroare găsită de inspectori. Ghidul REALCONT amintește și că firma poate cere, o singură dată și motivat, amânarea începerii controlului, ceea ce are sens atunci când timpul câștigat servește la actualizarea evidenței.
Drepturile contribuabilului în timpul controlului
Codul de procedură fiscală prevede drepturi concrete. Contribuabilul trebuie să fie informat prin avizul de inspecție cu privire la obiectul, perioada și impozitele verificate și poate fi asistat pe parcursul controlului de un consultant fiscal, de un avocat sau de propriul contabil. Înainte de emiterea deciziei de impunere, el își poate formula în scris opinia despre constatări, iar după emitere poate contesta decizia, în termenul legal (în prezent 45 de zile de la comunicare), dacă nu este de acord cu concluziile. De regulă, pentru aceeași perioadă și același impozit inspecția are loc o singură dată, iar activitatea inspectorilor se desfășoară în programul normal de lucru.
Documente cerute la control și greșeli frecvente
Lista depinde de obiectul verificării, dar nucleul este ușor de anticipat. În mod obișnuit se solicită registrele contabile și balanțele de verificare, jurnalele de cumpărări și de vânzări, facturile primite și emise, extrasele de cont, contractele cu partenerii, deconturile și declarațiile depuse pentru perioada controlată, la care se adaugă statele de salarii și dosarele de personal. În firmele cu angajați se urmărește adesea și dacă datele din contractele de muncă și din REGES-ONLINE se potrivesc cu sumele raportate în declarații.
Tot mai des, controlul pornește de la verificări electronice încrucișate: D300 comparat cu D394, decontul comparat cu fișierul SAF-T depus prin D406, facturile din evidența contabilă comparate cu cele din e-Factura. Orice diferență cere o explicație susținută documentar, pentru că inspectorii dispun deja de date electronice, iar firma trebuie să lucreze cu aceleași cifre. Un dosar bine ordonat, cu situații centralizatoare, poate scurta controlul și reduce numărul întrebărilor.
Într-un material dedicat, ghidul de pregătire pentru controlul ANAF, REALCONT enumeră tiparele care agravează o situație: declarațiile necorelate și lăsate nerectificate, deducerile făcute fără acte justificative, plățile în numerar care trec de plafoanele legale, răspunsurile verbale date sub presiune și notificările primite prin SPV rămase fără răspuns. La acestea se adaugă lipsa unei persoane desemnate pentru dialogul cu inspectorii, ceea ce duce la răspunsuri contradictorii. Ca practici de prevenție, aceeași sursă menționează verificarea lunară a corelațiilor dintre e-Factura, SAF-T, D300 și D394, păstrarea dosarelor pe ani fiscali, răspunsul în termen la notificări, desemnarea din timp a persoanei care comunică cu inspectorii și predarea documentelor pe bază de opis semnat.
Pentru preluarea unui caz sunt utile, în general, declarațiile și balanțele aferente perioadei vizate, avizul de inspecție sau notificarea primită, actele justificative cerute de inspectori și corespondența anterioară cu ANAF pe aceeași temă. Lista finală se stabilește după o scurtă discuție, în funcție de situația concretă, iar cerințele pot fi actualizate periodic.
În concluzie, un serviciu de asistență control ANAF urmărește ca decizia finală să se sprijine pe o evidență organizată, pe declarații corelate și pe o procedură urmată cu atenție. REALCONT lucrează în acest domeniu din 2004, iar pregătirea făcută înainte de aviz, nu după el, rămâne ideea centrală a materialelor sale.